Ce să vezi în Chișinău?

Deși așa ar părea la prima vedere, nu intenționez să scriu despre cît de atractiv este Chișinăul din punct de vedere turistic. O fi el, dar nu cred că pentru asta merită apreciat, traversat în lung și-n lat și, mai ales, iubit. Chișinăul este un centru cultural-istoric, înainte de toate (chiar dacă sunt atîtea piedici în calea dezvoltării lui), și, pentru mine – cel mai frumos, mai cald și mai plin de personalitate oraș. Spun asta, la modul subiectiv, pentru că aici m-am născut și-am copilărit, aici m-am format ca om; iar, la modul obiectiv, pentru că este un oraș în care poți trăi și te poți bucura de viață, dacă îți dorești asta cu tot dinadinsul și pretențiile tale nu ating cote bolnăvicioase, de orășean care-și iese din prea mult bine. Da, și nu exagerez cînd afirm asta, pentru că Chișinăul îți oferă de toate, de la distracție, recreere și odihnă, pînă la educație, cultură, istorie, muncă și dezvoltare. Și poate anume aici e buba: cînd ți se oferă prea multe, ori devii neghiob și nu mai apreciezi nimic și nu te obosești să pui și tu umărul, ori îți dorești din ce în ce mai multe. În așa ritm, Chișinăul, căruia îi stă bine să fie simplu și intim, liniștit și ordonat, se transformă încetul cu încetul într-un oraș kitschios, pus, fără voia lui, în goana după modă și tendințe cosmopolite, vrînd să-i mulțumească pe toți, dar în consecință, devenind un oraș-paiață, fără caracter, fără specific și departe de esență.

Aud, adesea, despre cît de frumoase și îngrijite, și mai-nu-știu-cum sunt alte ”orașe europene”, despre cît de multe oportunități îți oferă și cîte posibilități de a petrece timpul liber, ca mai apoi, în final – ca o concluzie netoată – să se rostească acel ”da’ în Chișinău ce să vezi?”

Și nu zic că n-ai avea ce să răspunzi la o astfel de întrebare care se vrea retorică. Dar la ce bun? 🙂 Dacă îți iubești mama, te mai întrebi pentru ce? Dacă îți iubești soțul, te mai întrebi, de ce oare? Dacă îți iubești meseria, mai cauți nod în papură ca să te debarasezi de ea? Dacă îți iubești orașul, e cazul să-l compari cu marile metropole, știind că așa îl desființezi, chiar și la figurat?

Recunosc, nu-mi surîde deloc ideea ca Chișinăul să devină un oraș turistic, în sensul în care se vehiculează în prezent. Chișinăul este și așa trebuie să rămînă – un oraș în care se trăiește. Că e prosper sau nu, că atinge sau nu anumite standarde, e o chestiune de percepție socială. Iar faptul că se trage de sfori pentru a-l alinia la aceste standarde care nu-i sunt pe măsură, îl transformă dintr-un ”oraș din piatră albă” într-o ”gaură cenușie”, în care nici să trăiești, nici să caști gura ca turist nu poți…

Pun pariu că cei care se întreabă ce pot vedea interesant în Chișinău sînt cei care cunosc puțin din istoria Chișinăului; sunt cei care sunt la curent cu ultimul club de noapte deschis în oraș; sunt cei care se revoltă în fața televizorului că iar ne-am pomenit înzăpeziți, că iar străzile sunt inundate, că iar parcurile și piețele sunt pline de deșeuri, că iar trotuarele și aleile au devenit parcări, etc.; sunt acei pentru care Chișinăul trebuie să fie un circ care să-i distreze în continuu, pe ei și pe turiști; sunt cei care, de obicei, nu vor să facă nimic pentru a vedea ceva în Chișinău, darămite să mai aprecieze ceea ce le oferă acesta… Sper, totuși, să pierd pariul.

Nu e nevoie să te întrebi ce poți vedea în Chișinău ca să poți să-i vezi frumusețea. Nu e nevoie să fii turist ca să-i descoperi valoarea. Nu e nevoie să fii mare expert ca să-ți dai seama ce merge rău în Chișinău. Și nici măcar nu e nevoie să-ți compari orașul cu alte orașe, pentru că oricum Chișinăul e incomparabil! 🙂

Indiferent că te-ai născut sau nu în Chișinău, bucură-te de ceea ce găsești aici și schimbă, începînd de la tine, ceea ce nu-ți place. Și fii sigur că nicăieri în lume n-o să găsești ceea ce găsești în ”orașul cu umeri albi de piatră” – parcuri și zone de agrement, săli de expoziții, muzee și case memoriale, teatre și săli de concerte, monumente de arhitectură, străzi și alei, toate purtînd, în ciuda vremurilor, amprenta istoriei și culturii de secole.

E de-ajuns să nu treci indiferent pe străzile din Centrul Istoric al Chișinăului – inima Chișinăului – și îți vei imagina orașul așa cum merită să fie, chiar dacă realitatea uneori ne rezervă o altă imagine. Chișinăul o să arate exact așa cum o să-l vedem noi, asta e soarta lui…

Azi, la 577 de ani de la fondarea Chișinăului, vreau să merg să vizitez Muzeul Satului din Chişinău – o oază în care tradiția se împletește cu arta, urbanul cu rusticul și zgomotul orașului cu liniștea satului.

Cred că ceea ce putem face noi pentru Chișinău este să nu fim, în mod demonstrativ, o banală carte de vizită, ci să fim locuitori demni, iar asta o să spună mult mai mult, poate chiar totul despre orașul în care trăim.