Cînd își doresc tinerii moldoveni să devină părinți

Recent mi-am propus să realizez un studiu care a avut drept scop elucidarea aspectelor esențiale privind vîrsta la care își doresc tinerii moldoveni să devină părinți. Pentru a afla răspunsul la întrebări precum ”Cînd vor tinerii moldoveni să devină părinți?”, ”Cît de des se ceartă partenerii unui cuplu cînd au opinii diferite despre întemeierea unei familii?”, ”Cît de importante sunt cariera și presiunile părinților?”, dar și la alte dileme care apar cînd vine vorba de nașterea copiilor, am elaborat un sondaj pe bază de anchetă și am invitat toți doritorii să-și exprime părerea în legătură cu acest subiect.

Date despre subiecți

Respondenții la anchetă, bărbați (38%) și femei (62%), cu vîrste cuprinse între 18 și 33 ani, s-au arătat receptivi la întrebările propuse. 69% dintre ei s-au declarat ca fiind într-o relație, iar 31% – ca fiind singuri. Mediul de proveniență: 69% – rural, 31% – urban.

Vîrsta conceperii primului copil

Potrivit statisticilor de sănătate disponibile la nivel global, vîrsta la care femeile aleg să devină pentru prima oară mame este în medie de aproximativ 27 de ani. Date recente de la Comisia Economică a Națiunilor Unite pentru Europa arată că vîrsta la care femeile din România devin mame este în medie 24 de ani. Din punct de vedere antropologic, se consideră că vîrsta conceperii copiilor ține și de tradiția familiei. Astfel, în funcție de vîrsta la care au fost născuți, se poate contura și decizia generației următoare de a avea copii. De asemenea, în spațiul românesc, un rol important au și criteriile patriarhale legate de responsabilitatea financiară a creșterii copilului-fată, considerîndu-se că o fată este aptă să devină mamă odată ce a trecut de sub tutela tatălui în grija soțului său. La întrebarea ”Credeți că există o vîrstă ideală la care tinerii să devină părinți?”, majoritatea respondenților au răspuns că nu există o vîrstă anumită și că decizia de a avea copii este una individuală, depinde de cuplu și de maturitatea acestuia și cînd partenerii se simt pregătiți, atunci e timpul pentru a concepe un copil. Unii respondenți totuși au afirmat că vîrsta ideală pentru a avea copii este 25 ani la bărbați și 20-23 ani la femei. Întrebați fiind cînd și-ar dori să aibă primul lor copil, respondenții au răspuns, în majoritate, că după 25 de ani, căsătoriți fiind. La întrebarea ”Sunt femeile mai ”grăbite” decît bărbații cînd vine vorba de a avea copii?”, răspunsurile au fost împărțite. Unii respondenți au afirmat că nu, ci dimpotrivă, acum femeile tărăgănează tot mai mult acest moment, ca urmare a schimbării rolurilor și a dorinței de a face carieră. În timp ce unii au afirmat că da, femeile sunt mai ”grăbite” cînd vine vorba de a avea copii, cu toate că asta depinde de fiecare femeie în parte și de aspirațiile ei. Din rezultatele anchetei, rezultă, de asemenea, că presiunile sociale și din partea familiei dețin un rol relativ neimportant în decizia tinerilor de a avea copii (69% din respondenți). Doar 31% din respondenți au afirmat că acestea influențează decizia lor de a avea copii într-o măsură mare și foarte mare.

Ordinea tradițională

Respectarea tradiției sau ordinii patriarhale ține și de mediul din care provin tinerii – urban sau rural. Decizia de a avea un copil este privită destul de diferit de tinerii din mediul urban față de cei din mediul rural. În orașele mari, ordinea tradițională „căsătorie, apoi copii” nu mai este atît de importantă ca înainte. Totuși, antropologii sunt de părere ca acestea sunt excepții, or, momentul sarcinii sau al nașterii grăbește decizia de legalizare, cel puțin, a relației. Situațiile în care părinții aleg să crească un copil fără a deveni un cuplu legalizat sau oficializat în biserică sunt rare. Psihologii recomandă ca părinții să respecte tradiția, dacă aceasta rezonează cu valorile cuplului, pentru a nu face loc sentimentelor de culpabilitate și neîmplinire atît în cadrul cuplului conjugal, cît și în relația cu copilul. Deși tinerii par să aibă o atitudine de revoltă cînd vine vorba de presiunile sociale privind întemeierea unei familii, la întrebarea ”Cît de importantă este pentru dvs. ordinea tradițională – căsătorie, apoi copii?”, respondenții anchetei au răspuns aproape unanim (92% dintre respondenți) că este importantă și foarte importantă și doar 8% au afirmat că ordinea tradițională este total neimportantă.

Cariera

Cariera este importantă pentru majoritatea tinerilor, care își doresc un copil atunci cînd se vor „pune pe picioare” din punct de vedere financiar. Antropologii constată, însă, că există o presiune majoră legată de mama-eroină și de găsirea unui „echilibru” între viața de familie și cariera. Fapt ce, de multe ori, îi sperie pe tineri, pe tinere în special, iar decizia de a avea copii este amînată tot mai mult, cu riscul de a dăuna atît sănătății copilului, cît și propriei sănătăți. Multe cupluri afirmă că amînă nașterea unui copil pînă în momentul în care se consideră „aranjați” din punct de vedere financiar. Psihologii sunt de părere că pentru femei, cariera poate avea o importanță mai mare în luarea deciziei de a avea copii, dat fiind faptul că ele se pot îngrijora că vor pierde șansa de a avansa la locul de muncă. Iată ce a relevat la acest aspect ancheta pe care am desfășurat-o: la întrebarea ”Ce rol deține cariera în decizia dvs. de a avea copii?” respondenții s-au plasat pe trei poziții. Unii dintre ei susțin că rolul carierei este unul infim, neimportant și aproape nul, și că aceasta nu este un motiv pentru a nu avea copii. Totodată, ei afirmă că ”nu le poți avea pe ambele perfecte” și că trebuie să faci o alegere. Alți respondenți afirmă că rolul carierei în decizia de a avea copii este unul de importanță medie, cariera/serviciul fiind un mijloc de a-ți întreține familia și de a-ți crește copiii. Tot ei afirmă că acestea două – familia și cariera – se pot împăca bine, dacă știi să-ți stabilești prioritățile și să găsești echilibrul. Respondenții care s-au plasat pe a treia poziție, au afirmat că împlinirea profesională și cariera sunt foarte importante, dar fără să ofere argumente.

Adopția – ca alternativă a deciziei de a avea copii

La întrebarea ”Ce părere aveți despre adopție ca soluție pentru cei care au trecut de a doua tinerețe și nu mai pot avea copii?” respondenții au răspuns în unanimitate că aceasta este soluția optimă în această situație și s-au declarat de-acord cu acest gest remarcabil. Iată cîteva dintre răspunsurile propriu-zise:

Este o soluție absolut necesară. Dar numai pentru familiile tradiționale, bine educate.

Cred că este o soluție bună, plus la asta este și o faptă bună, o milostenie pentru părinții care pot să-i ofere unui orfan căldura familiei. În acest sens, cred că ar trebui modificată legislația actuală cu privire la adopție care aduce multe impedimente în fața persoanelor dornice să adopte un orfan.

E o idee superbă. Mă întreb de ce în Moldova nu e o astfel de campanie de încurajare a adopției? E un lucru divin, e mult mai jertfelnic să educi un copil pe care nu l-ai născut tu, vă imaginați cîtă răbdare și dragoste trebuie să ai? Căci cînd îi ai pe ai tăi, îi iubești necondiționat, e firesc să ți-i iubești. Problema adopției pentru poporul nostru e alta: e o prejudecată, asta și împiedică multe persoane să facă această alegere.

Este o decizie foarte bună, atît pentru familie însăși, cît și pentru societate.

O idee bună. Îi admir pe cei care o fac. Am și o prietenă cu suflet mare, a adoptat un băiețel bolnav…

Mamele singure

O nouă modă se răspîndește tot mai mult printre femeile de carieră: conceperea unui copil chiar dacă nu au o relație stabilă, folosind un partener ca simplu donator de spermă. Tinerii, respondenți la anchetă, au afirmat (cu excepția unei singure persoane) că nu susțin deloc această practică. Iată ce au răspuns la întrebarea ”Ce părere aveți despre mamele singure care aleg să conceapă un copil chiar dacă nu sunt într-o relație stabilă?”:

Copilul trebuie să aibă și mamă, și tată, pentru a prelua corect rolurile pe care le va deține ulterior în societate.

Familia clasică, în care sunt 2 părinți, o femeie și un bărbat, așa cum a fost dată de Dumnezeu, cred că este varianta ideală de unde ar trebui să apară copii. Părinții cînd sunt 2 se completează unul pe altul, se susțin, se ajută, și fac totul pentru a-i oferi copilului o copilărie cu strictul necesar, chiar dacă nu prea se înțeleg sau chiar divorțează, oricum copilul știe cine e mama și cine e tata, poate oricînd comunica cu ei. Astfel se evită tot felul de situații în care copilul nu-și cunoaște un părinte, din care cauză este ofensat la școală și asta-i marchează copilaria într-un mod nefericit. De aceea nu sunt de acord cu mamele care vor sa conceapă un copil de unele singure.

Ele au nevoie de un bărbat alături, pur și simplu.

În viziunea mea, o astfel de femeie ar fi o doamnă cu o carieră împlinită, dar care, din cauza acestei cariere nu are/nu a avut timp pentru a-și face o familie. Cred că nu se poate stabili în general cum pot fi aceste mame, ar putea fi mame excelente din prisma experienței, dar și viceversa, dar un lucru este sigur: Copii au nevoie și de un tată.

Conceperea unui copil – motiv de ceartă în cuplu

De multe ori, decizia de a avea sau nu un copil poate genera certuri, neînțelegeri și rupturi în cuplurile moderne. Fie că doar femeia este cea care își dorește să fie mamă, fie că partenerul ei visează de unul singur la ziua cînd va deveni tatic, unele cupluri se confruntă cu un conflict de valori peste care nu pot trece sau peste care trec cu greu. Respondenții la anchetă, întrebați fiind ”Din propria dvs. experiență sau a celor apropiați, cît de des sunt neînțelegerile legate de conceperea unui copil motiv de ceartă în cuplu sau chiar de despărțire?”, au răspuns, împărțindu-se în două grupuri: cei care nu s-au confruntat cu asemenea probleme și nici nu au auzit la alții că ar avea conflicte de acest gen și cei care au auzit că foarte frecvent decizia de a avea sau nu un copil provoacă tensiuni în cuplu și chiar ei înșiși s-au confruntat cu asemenea dileme relaționale. Iată cum explică unii din respondenți aceste situații:

Din auzite sunt destule probleme…, dar asta se întîmplă de obicei la acel segment de populație care nu și-a dezvoltat încă un simț al datoriei pentru comunitate, un simț al jertfei parentale. De obicei, aceste persoane manifestă egoism, dacă nu-și doresc copii, cu riscul de a rupe relația cu omul drag.

Destul de des, dar asta depinde de fiecare cuplu în parte și de relația dintre cei doi. În mod normal, conceperea unui copil ar trebui să fie o decizie care să trezească fericire, bucurie, dar că să fiu mai realistă înțeleg foarte bine cazurile în care copilul e văzut ca un risipitor al bugetului familiei. Însă nici în acest caz nu cred că totul se rezolvă cu o ceartă sau o despărțire, dacă cei doi într-adevăr se iubesc și se înteleg, ei vor ajunge la un compromis, la o hotărîre comună care să le fie ambilor pe plac.

Nu cunosc multe perechi care s-ar certa din motivul că unul vrea și altul nu vrea copil. Dimpotrivă, cunosc perechi care vor ambii copil, dar din cauza problemelor de fertilitate și sănătate nu pot avea copii, sunt în așteptare. Sper să mergă pîna la capăt și să nu se separe, opțiune alternativă au – adopția.

Psihologii cred, însă, că aceste probleme sunt la fel de dese ca orice alte conflicte care apar în cuplu. Se poate vorbi, în asemenea cazuri, de niveluri diferite de maturizare ale partenerilor, de interese, așteptări și viziuni diferite asupra vieții, iar pentru a evita sau pentru a face fața unor asemenea hopuri în relația de cuplu, este important ca, încă de la formarea acestuia, partenerii să-și împărtășească visele, așteptările și dorințele privind o eventuală viață de familie împreună: cîți copii își doresc, în ce condiții s-ar simți capabili să ia o asemenea decizie, care ar fi rolul fiecăruia în creșterea și educația copiilor, ce stil de educație (autoritar, permisiv, etc.) ar adopta, în ce mod va fi permisă implicarea bunicilor și a altor membri ai familiei în educația copiilor, etc.

Pînă la urmă, care este vîrsta ideală la care tinerii moldoveni vor să devină părinți? Prea puțini cred că există o vîrstă cronologică sau chiar biologică ideală, majoritatea fiind convinși că vîrsta psihologică și nivelul maturizării afective, împlinirea în cuplu, înțelegerea și dăruirea de sine, plus o situație financiară sigură sunt atributele care vorbesc că e momentul să apară un copil care să le împlinească cu adevărat familia.

Pentru că nu este un studiu de amploare, aceste rezultate nu au pretenția de a fi general valabile.