Cooperarea NKVD – Gestapo

Cooperare NKVD Gestapo„Lenin l-a creat pe Mussolini, Stalin l-a creat pe Hitler”
Paul Johnson

Socialism, teroare, clasă muncitoare, drapele de culoare roşie – sunt doar cîteva din nenumăratele similitudini între cele mai îngrozitoare regimuri tiranice din Europa secolului XX: Nazismul şi Comunismul.

Într-un dialog cu Rudolf Hess, Hitler menţionează : „Am învăţat de la bolşevici, nu mă tem să afirm aceasta, am învăţat tehnica revoluţionară de la Lenin, Troţki şi alţi marxişti-leninişti ”.

Mulţi dintre fruntaşii comunişti şi apărători ai „marelui război pentru apărarea patriei”, în momentele de disperare (acţiuni publice şi evenimente politice) aruncă cu catalogări naziste în stînga şi-n dreapta. Scopul este de a ascunde adevărata faţă a ciumei roşii, care a influenţat la rîndul ei, un alt regim nu mai puţin fatal.

NKVD-ul şi Gestapo reprezintă instituţiile secrete de securitate ale Uniunii Sovietice şi respectiv a Germaniei Naziste.Gestapo primeşte dreptul de a pronunţa sentinţe, de a aplica sancţiuni cele mai grave şi de a plasa populaţia în lagărele de concentrare în 1936. (Primul lagăr de concentrare a apărut în Rusia Sovietică în 1918). NKVD-ul sovietic s-a bucurat de aceste atribuţii în decembrie 1934, iar în 1937 este oficializată aplicarea torturilor.

Conform Tratatului de la Versailles (1919), Germaniei îi este interzisă crearea şi menţinerea forţelor armate sau trupelor militare. Iniţial U.R.S.S. a pregătit pentru Germania numai specialişti militari (chimişti, aviatori, tanchişti).Ulterior aceast ajutor trece la o nouă etapă prin începutul colaborării dintre NKVD şi Gestapo. În cartea sa „Generalissimus”, Vladimir Carpov anexează un document datat cu 11 noiembrie 1938, unde este stabilită această colaborare. În documentul respectiv este stipulat: „Părţile acordă importanţă deosebită, dezvoltării activităţii profesionale. Schimbul de experienţă, întîlnirile şi deplasările vor fi executate în mod regulat ”.

Apogeul cooperării este atins în 1939, în urma cotropirii Poloniei. În martie 1940, reprezentanţii serviciilor secrete, deja se întruneau în oraşele Zakopane şi Krakow. În urma semnării unui protocol, părţile se înţeleg: Germania Nazistă va oferi Uniunii Sovietice toţi luptătorii anticomunişti, iar U.R.S.S. la rîndul ei toţi luptătorii antinazişti. Astfel au fost expatriaţi circa 6000 de refugiaţi şi partizani ce erau catalogaţi drept duşmani ai Germaniei.

În data de 5 martie 1940, în urma hotărîrii Comitetului Central al Partidului Comunist, se hotărăşte nimicirea tuturor ofiţerilor de pe teritoriul Poloniei cotropite. 2/3 din contingentul acestor ofiţeri se aflau în rezervă (medici, învăţători etc.). Ofiţerii din Polonia de vest au fost achizionaţi în urma convorbirilor de la Zakopane şi Krakow. Astfel sunt nimiciţi 21 857 militari polonezi. În  pădurea Katyn sînt împuşcaţi 4421 ofiţeri, În lagărul Starobel (lîngă Harkov) – 3820, În lagărul Ostaşkov – 6311. Restul victimelor au fost exterminate în alte închisori din Ucraina de vest şi Belarusul de vest.

Pentru împuşcarea în masă cît mai eficientă NKVD-ul a folosit diverse metode. Spre ex: în Minsk (1937) erau organizate întreceri între executori. Victimile erau aliniate în coloană cîte 3, se trăgea în ceafă din Puşca Mosin-Nagant 7.62mm. Se urmărea omorîrea mai multor persoane dintr-un singur glonte. Cadavrele erau jefuite şi aruncate în gropi comune. Obiectele cele mai preţioase erau aduse în Teatrul de Operă şi oferite soţiilor lucrătorilor NKVD.

În Koln astfel de obiecte erau scoase la licitaţie, în favoarea celor ce au suferit în urma bombardamentelor.

Tehnica executării prin împuşcare a fost învăţată de Gestapo şi folosită pe larg în diverse regiuni. Se împuşca în ceafă cu un singur glonte, gropile erau săpate după aceleaşi dimensiuni ca trupurile să fie amplaste cît mai compact. Gestapo însă a folosit astfel de represii într-o cantitate mai mică. Spre ex: În Koln în timpul existenţei regimului nazist în închisoare Gestapo au fost executate circa 300 persoane. În Minsk în 1937 erau executate cîte 100 persoane pe noapte.

Conform cercetărilor, Germania Nazistă a exterminat nu mai mult de 1% din populaţia sa, în Uniunea Sovietică această cifră a ajuns în medie la 10-15% iar pe alocuri chiar la 25-30%.

Nu mai rămîne îndoială că între aceste două regimuri nu poate fi plasat decît semnul egalităţii, iar cei nostalgici după „tinereţea şi fericirea” sovietică, ar fi bine să nu confunde aparenţele şi propaganda cu cruda realitate.