Despre invazia marţienilor şi adevărata putere a mass-mediei

Atunci cînd gradul de îndobitocire a populaţiei atinge nivelul maxim, prostia umană se pare că nu mai are limite. Aceasta s-a demonstrat în Octombrie 1938 în SUA.

Speriaţi de invazia extraterestră, societatea americană a simţit pe propria piele o imensă panică şi isterie care a cuprins întreaga ţară. Sute de mii de oameni au crezut că aici s-a sfîrşit totul. Sectoarele de poliţie înregistrau mii de sunete de disperare. Mii de oameni din regiunea „New England” au umplut maşinile cu provizii şi şi-au părăsit casele. În alte regiuni oamenii au plecat în masă la biserică pentru a se ruga. Alţii au improvizat măşti antigaz şi s-au înarmat pentru a opune rezistenţă marţienilor. Au fost înregistrare naşteri premature şi avorturi spontante. Adolf Hitler comentează această panică ca fiind: „ dovada decadenţei şi imoralităţii democraţiei ”.

Totul s-a întîmplat datorită ingeniozităţii unui regizor şi scenarist american pe nume Orson Welles. În cadrul emisiunii sale radiofonice săptămînale  „The Mercury Theatre on the air”, Welles a decis să prezinte un fragment din romanul: „ The war of the worlds ” (în care marţienii invadează pămîntul) sub forma unui buletin de ştiri fulger.

Emisiunea a început cu interviu plictisitor al unui profesor universitar, care brusc se întrerupe şi se anunţă că: la ora 8.50 p.m. un obiect arzător uriaş, asemeni unui meteorit a căzut pe ferma Grovers Mill din New Jersey. Apoi urmează un reportaj de la faţa locului în care reporterul exclamă în agonie că vede nava extraterestră transformînd totul în scrum. Reporterul anunţă despre maşini arse, despre cadavre şi mobilizarea a circa 7.000 de poliţişti. Ulterior postul radio transmite adresarea către naţiune a preşedintelui Franklin Roosvelt care cheamă poporul să nu cadă în panică şi prin unitate să invingă inamicul SUA, astfel garantînd supremaţia speciei umane pe planetă.

Studiile din acel an spun că: din cei 6 milioane de ascultători ai acelui post radio (CBS) circa 1.7 milioane au crezut că ştirile sunt adevărate iar alţii 1.2 milioane s-au „ speriat cu adevărat ”. În decursul acelei luni circa 12.500 articole din ziar s-au referit la acea difuzare radio sau la impactul acesteia.

Conspiraţioniştii în filmul documentar – „Masters of the Universe: The Secret Birth of the Federal Reserve” (1999) au catalogat această acţiune drept un experiment al războiului psihologic început de clanul Rockefeller.

Această farsă a avut ca efect scăderea credibilităţii şi încrederii societăţii americane faţă de mass-media, fapt dovedit de anunţul radiourilor americane a atacului Imperiul Japonez asupra portului Pearl-Harbour în care mulţi oameni au refuzat să creadă motivînd că iarăşi e o „glumă”.

Inspiraţi de o asemenea difuzare radio, în 1991 un TV-show popular din Estonia „Wigla Sou ” a anunţat publicul larg că statul Finladez scoate din circulaţie valutele de 100 (valută folosită în comun cu Estonia) şi atunci mii de oameni s-au grăbit să scape de ele. Tot în 1991 în Bulgaria, în showul „Ku-Ku” postul TV de stat, Kanal 1, a reportat despre un „accident” la o centrla nucleară bulgară. În 2005 postul Danez P2 au inventat o istorie în care simulează un atac biologic asupra capitalei. Iar într-un buletin de ştiri fals din Belgia, postul RTBF anunţă că regiunea Flanders (populată majoritar de vorbitori germani) a declarat independenţa cauzînd astfel panică printre vorbitorii de limbă franceză.

Nu ştim dacă farsa lui Orson Welles a fost intenţionată sau nu însă ea ne demonstrează foarte bine efectele ce le poate avea mass-media asupra conştiinţei şi comportamentului uman în cazul în care se află în mîinile unor oameni periculoşi.