Dezastrele aduse umanităţii de darwinism: Teoria rasială a lui Darwin

Unii oameni se supără cînd le spui că nu sînt animale…

Acum aproape 5000 de ani, în ținuturile bogate ale Orientului mijlociu, în Mesopotamia, religiile păgîne erau dominante. Aceste culturi păgîne au generat o serie de mituri și superstiții privind originea vieții în Univers. Unul dintre aceste mituri era cel al evoluției. Conform epicii sumeriene Enuma Elish viața a apărut în mod spontan în apă, apoi a evoluat dintr-o specie în alta.

Aceste concepții provenind de la culturi idolatre au fost iterate în lumea modernă în sec.18. Unii intelectuali europeni, influențați de  curente antice grecești au adoptat în consecință materialismul, cu o credință comună: se pronunțau ferm împotriva oricărei idei de religie monoteistă. Cartea “Sistemele naturii” a fost socotită principala sursă a ateismului. În acest context, biologul francez Jean Baptiste Lamarck a fost prima persoană care a oferit o versiune detaliată a teoriei evoluției. Teoria lui Lamarck, care a fost combătută mai tîrziu, afirmă că ființele vii au evoluat unele din altele, prin variații graduale, de-a lungul timpului.

Charles Darwin a repetat și a popularizat viziunea lui Lamarck într-o formă puțin schimbată. Darwin și-a prezentat viziunile în Anglia, în anul 1859, prin publicarea cărții sale “Originea speciilor”. Cartea lui Darwin era în realitate o versiune detaliată a mitului evoluției, apărut inițial la vechii sumerieni. El afirmă în teoria sa că toate speciile diferite au evoluat prin hazard dintr-un strămoș comun, care a apărut în apă tot prin șansă. Paleontologii, în special, erau conștienți că întreaga teorie era de fapt o plăsmuire a imaginației sale. Arhiva fosiliferă susținea ideea că ființele vii n-au intreprins vreun proces evolutiv de la stadii primitive la stadii complexe. Chiar și organisme, care au trăit cu sute de milioane de ani în urmă, posedau aceleași structuri complexe, precum omologii lor actuali. Nu existau urme ale unor forme intermediare, pe care Darwin se aștepta să le găsească și care ar fi făcut trecerea de la o specie la alta. Oricum, teoria a căpătat în scurt timp suport politic din moment ce putea oferi o așa-zisă bază științifică puterilor dominante ale sec. 19.

Teoria   rasială   a   lui   Darwin

În 1871 Darwin a publicat o alta carte: “Descendenta omului”, în care afirmă că omul a evoluat dintr-o creatură maimuțoidă. Darwin n-a fost în stare să ofere vreo dovadă, care să susțină afirmațiile sale; în schimb a avansat cîteva scenarii imaginare. De asemenea, a îmbrățișat o idee interesantă: el a afirmat că unele rase sînt mai evoluate, și de aceea mai avansate, decît altele. În vreme ce rasele australe le considera ca fiind la același nivel cu maimuțele.

Mai era un aspect important al teoriei lui Darwin : el și-a clădit întreaga teorie pe conceptul “luptei pentru supraviețuire”. Chiar și subtitlul cărții sale “Originea speciilor PRIN SELECȚIE NATURALA” sau conservarea raselor favorizate în lupta pentru existență, vădesc limpede viziunile sale rasiste. După Darwin, rasa umană superioara era cea europeană-alba. Rasele africane sau asiatice pierdeau pur și simplu în lupta pentru supraviețuire. Darwin a mers și mai departe, sugerînd că într-un sfîrșit aceste rase vor fi total anihilate: “Într-un viitor nu prea îndepărtat (măsurat în secole) rasele umane civilizate aproape sigur vor extermina și înlocui rasele sălbatice din lume. În același timp “maimuțele antropomorfe” vor fi fără îndoială exterminate.” (Ch. Darwin – “Descendenta omului”, 1871,  p. 199)”.

Cum arată această luare de poziție, Darwin era un rasist convins, crezînd în superioritatea omului alb. El credea că omul alb va înrobi  mai întîi, apoi eradica așa-numitele rase inferioare. Într-adevăr, ideile lui Darwin au găsit teren favorabil; în vremea sa, omul alb era deja în căutarea unei teorii care să-i îndreptățească crimele.

Filosofia  colonialismului

Începînd cu sec.16, europenii au început sa colonizeze diferite părți ale lumii. Primii colonizatori au fost spaniolii, sub îndrumarea lui Cristofor Columb. În scurt timp “conquistadorii” spanioli au invadat America de Sud, înrobind popoarele băștinașe, care erau pașnice de felul lor. Provinciile Americii de Sud, care erau bogate în aur și argint, au fost prădate de acești invadatori. Nativii, care au încercat să se opună, au fost măcelăriți. După spanioli, portughezii, olandezii și apoi englezii au luat parte la competiția colonizărilor.

În sec.19  Marea Britanie a devenit cel mai mare imperiu colonial al lumii. Din India și pînă în America latină, Imperiul britanic exploata intensiv resursele naturale. Desigur, aceste puteri colonizatoare nu doreau să rămînă în istorie drept jefuitoare, astfel că, au căutat o îndreptățire pentru această exploatare. Justificarea lor era în a eticheta oamenii exploatați drept primitivi, de era cu putință, chiar drept animale.

Odată cu dezvoltarea doctrinelor materialiste, oamenii au început să ignore faptul că au fost creați de Dumnezeu. Acesta a fost de asemenea momentul nașterii rasismului. Pretinsa bază științifică a rasismului era teoria evoluției a lui Darwin. Cu asemenea viziuni rasiste, Darwin a furnizat un  suport solid politicilor de colonizare ale puterilor europene. Imperialismul Angliei victoriene a ales teoria darwinistă drept “bază științifică” și îndreptățire.

Scandalul   “Omul  de  Piltdown”

Unul dintre cele mai interesante exemple privind modul în care teoria evoluției inspiră imperialismul britanic este scandalul omului de Piltdown. În 1912 un craniu ciudat a fost descoperit în orașul Piltdown din Anglia. Charles Dawson, omul de știință care l-a descoperit, împreună cu echipa sa, au declarat că acesta aparținea unei ființe care avea caractere pithecantropoide. Arthur Keith, un biolog evoluționist binecunoscut, a examinat fosila și a confirmat rezultatele. Dawson și Keith au accentuat o problemă importantă: capacitatea craniană era similară cu a omului modern. Maxilarul avea caractere de maimuță.

Craniul omului de Piltdown devenea subit obiectul unei mîndrii naționale pentru englezi. Din moment ce craniul a fost descoperit în Anglia, în mod firesc trebuia să fie un strămoș al britanicilor. Capacitatea mare a craniului se presupunea că indică un nivel evolutiv superior altor rase, confirmînd astfel superioritatea “minții” englezești, lucru care explică entuziasmul cu care a fost primită descoperirea fosilei de Piltdown în Anglia. Ziarele anunțau vestea pe prima pagină, în cercurile sociale se sărbătorea cu multă veselie această descoperire. Guvernul britanic l-a onorat pe Arthur Keith cu Ordinul Cavaleresc ca recunoștință pentru munca sa privind craniul de Piltdown. Binecunoscutul paleontolog evoluționist Johanson explica legătura dintre omul de Piltdown și imperialismul britanic astfel: “Descoperirea omului de Piltdown era foarte eurocentrică; nu numai craniul de Piltdown avea o superioritate, dar și englezii erau astfel superiori”.

Inspirația pe care craniul de Piltdown o oferea englezilor a durat aproape 40 de ani. Apoi, în 1953, un om de știință, pe nume Kenneth Oakley, a cercetat în detaliu fosila și a dezvăluit faptul că aceasta reprezentă de fapt cel mai mare fals al secolului XX. Fosila a fost falsificată prin atașarea unei mandibule de orang-utan la un craniu uman. Radio Londra a anunțat acest fapt cu uimire: “…una dintre cele mai cunoscute fosile din lume a fost descoperită ca fiind o cacialma. Acum 40 de ani descoperirea sa a fost senzațională; astăzi vine vestea șocantă: aceasta este “tîlhărie fosiliferă”!”

Pentru evoluționiști scandalul omului de Piltdown era doar un început; în anii următori, alte cranii au fost prezentate drept dovezi ale unor ipotetici strămoși ai omului; dar mai tîrziu, fiecare dintre ele s-au dovedit a fi fie o fraudă, sau o interpretare greșită. S-a descoperit mai tîrziu, că aceste cranii fie aparțineau unor specii extinse de maimuțe, fie unor vechi rase umane.

În ciuda acestui fapt, evoluționiști au mers și mai departe, și au prezentat fosile de cimpanzei, orangutani și chiar porci (!) drept strămoși ai omului. Totuși de-a lungul timpului, ei au trebuit să renege aceste fosile, cărora le-au dat nume, precum : Sinanthropus, Ramapithecus și Hesperopithecus.

Povestea omului de Piltdown oferă o simbolică indicație privind modul în care rasismul britanic primea suport din partea teoriei evoluției; imperialismul englez găsise de fapt o “fundație solidă” pe care să se bazeze.

Harun Yahya – The Disasters Darwinism Brought To Humanity
Sursa: Ion Zestrea