Gîndirea „îngustă” şi „la scară largă”

de Vlad Panfilii

Gravitatea situaţiei în care ne aflăm este bine înţeleasă de toţi cei care încă mai gîndesc. Asimilînd necazurile patriei cu înfrîngerea personală, cei mai buni dintre oameni ard de dorinţa de a ajuta ţara. Unii construiesc biserici, alţii întreţin orfelinate, alţii luptă cu narcomania, alţii se străduiesc să reanimeze economia şi armata, ultimii creează surse de informare patriotice. În limitele înţeleselor şi posibilităţilor sale, ei înfăptuiesc multe lucruri utile şi importante. Jos pălăria în faţa lor. Totuşi, asumîndu-ne riscul de a-i supăra, trebuie de menţionat, că în cazul în care fiecare va soluţiona doar partea vizibilă a problemei, fără a atinge „întregul”, străduinţele se vor pierde în vînt.

Pentru soluţionarea problemei, e nevoie de o forţă. Dar aceşti oameni niciodată nu se vor transforma într-o forţă adevărată, deoarece în timp ce fiecare face o parte, gîndeşte că face întregul. Pentru a avea o speranţă întru soluţionarea problemei, trebuie să învingem propriile ambiţii, să învingem micul nostru „adevăr”. Trebuie să recunoaştem că fiecare din noi are dreptate în propriul său domeniu, dar nu are dreptate în ansamblu. Lupta cu narcomania – bine. Construcţia bisericilor – minunat. Soluţionarea crizei demografice – extraordinar. Dar e timpul să înţelegem, dacă e bolnav întregul organism, este absolut inutil să lecuim mîna. Dacă e spart tavanul, nu luptăm cu picăturile de pe podea ci cu gaura din tavan.

Pentru a salva un vas în naufragiu, trebuie de concentrat toate forţele pentru a acoperi spărtura. Dacă vom salva camerele navei separat, vasul se va îneca. Orice acţiune are sens, dacă e coordonată cu planul general. Acţiunea de dragul acţiunii nu are sens.

Apare dilema: sau ne abţinem de la acţiuni sub pretextul neştiinţei ? sau acţionăm ştiind de înainte că la scară globală aceasta nimic nu va soluţiona ?

Pentru a vedea rădăcinile necazurilor, trebuie să refuzăm gîndirea „pe sectoare” şi să ne punem doar o singură întrebare: Care este cauza ? Numai după ce obţinem răspuns, putem să decidem cum şi cu cine să luptăm. Conform răspunsului va fi evident, cum să repartizăm străduinţele.

Suntem vizaţi de o problemă mare. Probabil cea mai mare dintre toate ştiute. Din istorie este clar, că în acest domeniu, au obţinut succese nu acei ce vorbeau abstract, dar cei ce vedeau cauza problemei. Pe cît de corect o vedeau, e altă întrebare. Principalul este că o vedeau. Ei înţelegeau situaţia conform timpului şi împrejurărilor.

De exemplu: bolşevicii au spus că sursa tuturor necazurilor este proprietatea privată (Idee generată de Jean-Jeacques Rousseau ,părintele iluminismului). Dacă de naţioanalizat industria şi agricultura, restul problemelor vor dispărea de la sine. Cum numai au fixat această concepţie, au clarificat acţiunile pe viitor. Dacă ei nu fixau această idee, lupta lor nu avea să se rezume la lupta pentru puterea de stat, dar la lupta pentru obţinerea privilegiilor muncitoreşti (ceea cu ce se ocupă urmaşii lor „glorioşi” ). Bolşevicii au dorit să construiască comunismul, deoarece aceasta era continuarea logică a ideii de bază. Pentru realizarea ideii, aveau nevoie de putere. Comuniştii de astăzi nu doresc să construiască nici un fel de comunism, deoarece a dispărut gîndirea la scară largă. Totul s-a rezumat la organizarea sindicatelor şi organizarea muncii.

În jurul promisiunii de a mări pensiile, nu e posibilă constituirea unei forţe ce va obţine puterea. E posibilă accederea în Parlament, dar constituirea unei echipe şi unei forţe semnificative e imposibilă. Putem face analogie de asemenea şi cu restul „partidelor”. Fără a avea o scară largă de gîndire, e imposibilă sesizarea rădăcinii problemei. Fără un scop bine definit, lupta pentru putere evoluează în lupta pentru  voturile alegătorilor. Gîndirea „îngustă” în mod automat îngustează scopul.

Pentru a vedea rădăcina problemei, e nevoie de a gîndi la scara respectivă. Pentru a înţelege de ce se îneacă o navă maritimă, trebuie să coborîm în interiorul ei. Cel va judeca din camera lui sau numai de pe punte, acela niciodată nu va vedea nimic şi nimic nu va înţelege. Atunci cînd fiecare înţelege doar din punctul său de vedere, în mod inevitabil se ridiculizează problema. În sfîrşit, profesorii văd salvarea în perfecţionarea şcolilor, savanţii – în ştiinţă, medicii – în combaterea narcomaniei, militarii – în armată etc. Aceşti oameni nu văd întregul. Şi astfel soluţionarea cardinală a problemelor este imposibilă. Toate năzuinţele vor fi asimilate de sistem…

Secvenţe din “Проект Россия”…