Înainte de a fi european, sunt Creştin!

Timpurile pe care le trăim, sunt dominate de procesul de globalizare prin care se urmăreşte instituirea unei noi ordini mondiale, ce presupune instaurarea unui guvern unic mondial, pe un teritoriu unic (fără graniţe), unei populaţii globale unite prin constituirea unei religii, aceleaşi obiceiuri, ideologii etc. Toate astea se petrec sub pretextul înlăturării riscului de conflicte, războaie de ordin religios sau rasial (atacuri teroriste) sau a protecţiei omului şi drepturilor sale etc.

Dacă cineva a zis că comunismul va conduce lumea, poate avea dreptate într-o oarecare măsură. Doar că azi totul se întîmplă sub un alt aspect (mască), unul “modern” şi “civilizat”.
Prin mijloacele enumerate mai sus, se observă formarea acelui “om nou”(idee promovată de comunism) prin uniformizarea mentalităţii (acest om nou trebuia să se dezică de istoria/trecutul, religia şi identitatea sa culturală etc.), proces ce după părerea mea urmărea manipularea totală a individului, făcîndu-l să-şi piardă propriul caracter adaptîndu-se la modelul “individului colectiv” (de turmă) uşor de controlat şi supravegheat.

Toate astea le voi explica mai jos:

Înlăturînd oricare diferenţă religioasă, etnică etc. dintre naţiuni, totul se poate asimila într-o comunitate. Exemplu nostru ar fi Uniunea Europeană. Toate acestea se îndreaptă spre un stat unic, cu o guvernare unică aflată la Bruxelles (lucru deja realizat), cu un teritoriu unic (Acordul Schengen a perfectat aceasta), cu cetăţeni care să aibă pe tot cuprinsul Uniunii o cartelă de identitate unică şi universală (altfel controlul lor ar fi deosebit de dificil). Prin aplicarea Acordului Schengen, particularităţile naţionale ale fiecărei ţări (nemaiexistînd graniţe) se elimină, desfiinţîndu-se astfel caracterul de “naţiune” al poporului respectiv. Deoarece acest acord pune în pericol însăşi existenţa constituţiilor naţionale ale ţărilor Europei, dreptul comunitar devenind prioritar dreptului şi legislaţiilor naţionale. Toate tind deci către o centralizare şi o conducere ce nu poate ţine cont de particularităţile fiecărei naţiuni. De altfel, prin eliminarea graniţelor interne, aceste naţiuni se vor amesteca, diferenţele dintre ele se vor şterge încetul cu încetul, eliminîndu-se astfel cultura, istoria şi limba proprie fiecărui neam. În plus, moneda va fi unică, armata va fi una comună, europeană, iar poliţia se va transforma în mult discutatul Europol. Constituţiile naţionale, încet-încet îşi pierd valabilitatea. Imnul de stat şi drapelul fiecărei ţări vor rămîne doar o amintire istorică (vedem peste tot dominaţia drapelului European pe lîngă cel de stat). Şi aceasta într-un moment în care Uniunea Europeană încă nu are o Constituţie proprie!

Dar pe lîngă toate astea, religia este un lucru la care am atras cel mai mult atenţia.

Cît priveşte credinţa, este cunoscut faptul că “Uniunea” nu agreează ideea de “religie naţională”, aşa cum este ortodoxia pentru români, ci doreşte o religie mixtă, unică, un sincretism “ecumenic” care să fie despărţit de stat. Astfel ortodocşii sunt marginalizaţi şi siliţi chiar să accepte “inovaţii” de la centru, de pildă schimbarea sărbătorilor religioase. (De aceea noi nu mai ştim cînd să sărbătorim Crăciunul).

Deoarece numărul catolicilor este covîrşitor în UE (340 de milioane), se va acorda prioritate pentru fixarea Paştilor după calendarul latin, adică fără nici o legătură cu adevărata Tradiţie apostolică şi cu pogorîrea luminii sfinte de la Ierusalim. Din păcate, această chestiune a intrat în atenţia comunitarilor încă din 1997, după mărturisirea unui delegat elen la lucrările Consiliului European, căruia i s-a răspuns astfel: “De acum data sărbătorii Paştilor este normă comunitară. Pe noi nu ne interesează dacă voi sunteţi ortodocşi. În UE toate sunt în comun.”
Şi după cum ştim un concept al democraţiei presupune supunerea minorităţii majorităţii, respectiv acest lucru este valabil şi în cazul comunităţilor religioase de pe teritoriul uniunii, care datorită fenomenului “ecumenism” vor suferi schimbări influenţate de comunitatea religioasă majoritară.

Nişte exemple din timpurile noastre unde creştinii ortodocşi sunt marginalizaţi în mijlocul “europei democratice”.

Sa luăm exemplu de la sîrbi. Puţini ştiu, (iar presa nu va anunţa niciodată această ştire) că Biserica Ortodoxă Sîrba a trecut cu succes printr-o încercare de credinţă. La Muntele Athos un ierarh grec a dezvăluit convorbirea avută cu un episcop sîrb la scurta vreme după încetarea conflictului (iunie 1999), în care acesta i-a spus: “Eram încă loviţi de rachetele americane cînd Biserica Sîrbă a primit un mesaj “confidenţial” din vest: “Primiţi-l şi voi pe Papa şi oprim războiul”. Iar noi am răspuns: “Bombardaţi-ne în continuare! Mai bine murim decît să facem compromisuri de credinţă!” Şi au continuat să moara…

În mod tradiţional, începînd din perioada Evului Mediu, populaţia Bosniei şi Herţegovinei a fost divizată în trei comunităţi: musulmană, ortodoxă şi catolică. Începînd din sec. XIX, catolicii s-au identificat cu croaţii iar ortodocşii cu sîrbii.

Astfel se explică manipularea şi dezinformarea în masă, în favoarea musulmanilor sprijiniţi de occident, de către forţele mass-media din lume (Televiziunile occidentale: CNN, BBC, etc.), care demonizau imaginea sîrbilor(ce erau ortodocşi) astfel manipulînd opinia publică. Campanie de manipulare sa desfăşurat la solicitarea inamicului sîrbilor prin intermediul companiei “Ruder&Finn Global Political Affairs” al cărui obiectiv de activitate este manipularea imaginii după dorinţa clientului(manipulări mercenare). Deci adevărata faţă a acestui război, a fost ascunsă.

Alte exemple:

Masacrarea populaţiei ortodoxe în Bosnia, atacarea populaţiei copte din Egipt, raidurile musulmane asupra creştinilor din Pakistan sau reprimările de către forţele comuniste a credincioşilor din China sunt alte cîteva detalii ale unei tragedii actuale puţin, sau chiar deloc menţionate în presa oficială internaţională. Nina Shea, directorul Centrului Libertăţii Religioase din SUA (Center on Religious Freedom of Freedom House, Washington, D.C.) declara că secolul nostru a înregistrat “cea mai amplă persecuţie religioasă anticreştină din istoria omenirii.” Aşadar, vremurile prezente sunt caracterizate de un puternic curent anticreştin.

Pentru noi, cetăţeni ai Republicii Moldova, Uniunea Europeană este ca un colac de salvare din sărăcia ce am moştenit-o în urma trecutului, mai ales din perioada bolşevică. Dar după părerea cuiva: “Nici un drum plin de flori nu duce spre glorie”, pentru asta să nu ne lăsăm prinşi în imaginea vieţii perfecte eurpene. Ne rămîne să nu repetăm greşelile altora şi să nu renunţăm la valorile sacre ale poporului ce le-am moştenit de la strămoşii noştri. Strămoşi ce au vărsat sînge de-a lungul istoriei, pentru menţinerea tuturor obiceiurilor, tradiţiilor şi în special a credinţei.

Pe timpul lui Ştefan aceste teritorii erau porţile creştinismului. Şi chiar dacă acesta a fost numit “Athleta Christi” (atletul lui Christos) de către Papa Sixtus al IV-lea, Ştefan cel Mare nu a primit nici un ajutor, la solicitarea lui către Papa, în războaiele duse împotriva Imperiului Otoman, imperiu care punea în primejdie creştinismul din Europa la acel moment. Dacă Ştefan a reuşit atunci cu o armată de cîteva ori mai mică decît cea otomană, să ţină piept. Ar trebui şi noi să putem să ţinem piept ispitelor masonice, cărora suntem supuşi în ziua de azi. Şi acei anticreştini care coordonează lumea din lojile lor, nu trebuie lăsaţi să ne îndobicească popoarele creştine.

Autor: Nicu Guşan