Independenţa Moldovei – un obiectiv irealizat încă

 

libertate

Moldova de azi este statul aflat într-o situaţie dificilă, economic şi politic. Independenţa statului este doar la nivel declarativ. Clasa politică coruptă a devenită captivă cercurilor de interese externe. Din momentul definirii statutului juridic pe arena internaţională, în Moldova deja existau proiecte cu privire la soarta ţării, şi anume încadrarea spaţiului dintre Prut şi Nistru sub influienţa Cremlinului. Foştii activişti din perioada sovietică, au fost racolaţi şi dirijaţi în vederea supunerii puterii de la Chişinău comandamentului suprem de la Moscova. În partidele care urmau să acceadă în legislatură au existat numeroşi colaboraţionişti care conform scenariilor bine stabilite urmau să realizeze la momentul oportun scheme şi planuri cu caracter antinaţional, menite să menţină dependenţa în continuare a structurilor statale faţă de autoritatea străină. În acest scop au fost alocate sume colosale, atractive care menţineau starea lucrurilor intacte. Au urmat ascensiuni şi căderi ale forţelor politice, au urmat căderi de guverne şi formări de noi alianţe în cadrul sistemului de administrare a statului.

Anul 2009 a fost momentul centru de comandă a fost transferat în vest, în paralel cu indicaţiile stricte parvenite din est s-a început o manevrare a cadrului politic din Moldova sub egida Bruxellului. Spre deosebire de ,,generalii” din est, de data aceasta manipularea a devenit mult mai deschisă, mult mai fluentă. Adică politica de oprimare în continuare a statului a devenit publică, mai pe scurt, subordonarea statului a devenit o politică promovată la nivel de stat, adică prin deschiderea totală şi predare a instituţiilor statale sub conducerea organelor structurilor europene. Astăzi se realizează un contract dintre statul Republica Moldova şi organismele internaţionale, este un contract dăunător, vicios care va duce într-un final la pierderea totală a suveranităţii, care şi aşa este limitată. Directivele  şi obligaţiile care sunt puse în faţa statului nostru, nu sunt altceva decît nişte pîrghii manipulatorii care anulează din start orice speranţă de recuperare a independenţei. Deschiderea pieţii funciare şi liberalizarea acesteia prin vărsarea de credite măgulitoare, reprezintă nimic altceva decît trădarea intresului naţional în favoarea unui mecanism străin de decenii comunităţii. Aplicarea acestor politici este efectctuată iarăşi de exponenţii altor interese, adică iarăşi a avut loc o recrutare (de data ceasta din partea vestului) a unor reprezentanţi reprezentă în continuare interesele structurilor supranaţionale, transformînd statul şi cetăţenii iarăşi în pioni ai unei stăpîniri străine.

Am încercat să limitez informaţia fără a da nume precise.

Moldova în 20 de ani şi ceva a trecut dintr-o mîină în altă. Independenţa ţării încă nu a fost obţinută, ea poate fi obţinută doar prin sacrificii, luptă.