Întoarcerea Rusiei spre dreapta

O moștenire nefericită a  Războiului Rece este atitudinea negativă pe care o mai au încă unii conservatori americani  față de Rusia. Obișnuiți timp de decenii să pună semnul de egalitate între Rusia și Uniunea Sovietică, ei încă mai percep Rusia post-comunistă drept un pericol. Uită că Rusia țaristă a fost cea mai conservatoare mare putere, un bastion al monarhiei creștine, dușmănită deopotrivă de revoluționari, iacobini și democrați. Joseph de Maistre nu a fost singurul dintre conservatorii secolului al XIX-lea care și-a găsit refugiu și speranța în Rusia. Sub președintele Vladimir Putin, Rusia este în curs să redevină cea mai importantă putere conservatoare. Așa după cum am putut constata în cazul Siriei, când Rusia l-a scos pe  președintele Obama din fundătura în care intrase, Kremlinul – scrie New York Times – „definește rolul Rusiei  pe plan mondial, nu pe baza învechitei paradigme a Războiului rece ci mai degrabă pe baza unei viziuni diferite care favorizează suveranitatea statului-națiune și stabilitatea status quo-ului în fața răspândirii democrației de tip occidental”. Într-un articol de opinie privitor la Siria, publicat în revista Times, Putin a scris: „Este alarmant că intervenția militară în conflictele interne din țări străine  a devenit un loc comun pentru Statele Unite. Este oare în interesul pe termen lung al Americii? Mă îndoiesc. Senatorul Robert A. Taft și Rusell Kirk, și ei aveau îndoieli în această privință.

Moscova pare să înțeleagă mai bine decât Washington că necesitățile politicii externe din secolul al XXI-lea sunt  păstrarea integrității statelor în fața Războiului din A Patra Generație purtat de către entitățile non-statale, cum ar fi cele care luptă în Siria de partea rebelilor. Rusia s-a opus pe bună dreptate Washington-ului când acesta a distrus state, inclusiv Irak și Siria.

Când Putin a venit la putere după anii haotici ai președenției lui Elţân, exista o posibilitate reală ca însuși statul rusesc să se dezintegreze. Marea realizare a lui Putin, și motivul principal al popularității sale în țară, se datorește faptului că a salvat și a întărit statul rus. Orbiți de venerarea  „Democrației”, idolul lor de lut, elitele din Washington nu pot percepe importanța realizărilor lui Putin, dar conservatorii ar trebui să priceapă. Rusia poate fi un adevărat aliat  împotriva entităților de a patra generație iar conservatorii preferă statele anarhiei fără frontiere (stateless anarchy).

Vechiul conservatorism renăscut al Rusiei este evident nu numai în politica sa externă dar și în cea internă.   În septembrie, Financial Times scria că „Vladimir Putin a cerut rușilor să întărească o nouă identitate națională bazată pe valorile conservatoare și tradiționale, cum ar fi cele ale Bisericii ortodoxe, atrăgând atenția asupra faptului că Vestul se confruntă cu o criză morală…Domnul Putin a spus că Rusia ar trebui să evite exemplul țărilor europeene care ‘s-au îndepărtat de rădăcinile lor’ prin legalizarea căsătoriilor homosexuale și o excesivă ‘corectitudine politică’ “
„Cetățenilor din multe țări europeene le este rușine și  teamă să vorbească de convingerile lor religioase, ei sunt fie  privați de sărbătorile  religioase, fie obligați să accepte renumirea sărbătorilor așa încât  să  se  ascundă în mod rușinos esența lor religioasă,” a spus Putin.

„Trebuie să respectăm drepturile minorităților la diferență,” a adăugat, „dar drepturile majorității nu ar trebui să fie puse sub semnul întrebării.”Conservatorii americani nu pot decât să viseze la un președinte american care să rostească asemenea lucruri. Oare n-ar trebui să salutăm un președinte rus care îndrăznește să sfideze „corectitudinea politică”?

Lumea s-a întors cu fundul în sus. America, condamnând și chiar atacând alte țări pentru a impune „democrația” și definiții iacobine ale drepturilor omului, devine liderul Stângii internaționale. Rusia își reafirmă rolul ei istoric ca lider al Dreptei internaționale. Aceasta este o răsturnare de importanță istorică.

Politica externă americană ar trebui să fie bazată pe apărarea intereselor Americii, și nu pe afinitățile pe care SUA le are cu oricare altă putere străină.  Punînd interesele Americii pe primul plan (America first – nota noastră) nu înseamnă să fii ostil față de Rusia sau de oricine altcineva. Dimpotrivă: conservatorii americani ar trebui să salute renașterea unei Rusii conservatoare“.

William S. Lind este un „paleoconservator” (conservator tradiționalist) american, director al American Conservative Center for Public Transportation (Centrului conservator american pentru transportul public). Este expert  în probleme militare și  analist al conservatorismului  cultural.  Autor al teoriei „războiului din generația a patra”. Conceptul de „război din a patra generație” a fost lansat de William S. Lind în 1989. Acest război corespunde epocii informaționale și cuprinde toate domeniile,  politic, economic, social și militar.

de William S. Lind

Articol preluat din The American Conservative, versiunea digitală (Kindle), 1 ianuarie 2014.

Traducerea din limba engleză de Ovidiu Hurduzeu

NOTE
Joseph de Maistre (1753-1821), unul dintre fondatorii conservatorismului europeean.

Robert A. Taft (1889-1953), om politic conservator, senator din statul Ohio, candidat la presedenția Statelor Unite.

Rusell Kirk (1918-1994), una  dintre cele mai importante personalități ale conservatorismului traditional din SUA