Poligon biologic

În Rusia a fost înregistrată metoda de tratament a diabetului zaharat prin transplant de celule pancreatice tip Beta (secretoare de insulină) preluate de la porci. Până în prezent acestă metodă de tratament nu a fost înregistrată nicăieri în lume.

Înregistrarea metodei va permite companiei australiane, Living Cell Technologies (LCT), care are și o filială în Rusia să implementeze acestă tehnologie numită Diabecell pe teritoriul țarii.

Informația oferită de Living Cell Technologies o puteţi găsi în format PDF pe siteul lor oficial AICI.

În câteva cuvinte voi explica principiul metodei:

Laparoscopic sunt introduse în peritoneul pacientului diabetic celule pancreatice tip Beta preluate de la porci . Pentru a preîntâmpina un răspuns imun al organismului, care ar nimici celulele străine, ele sunt plasate în o capsulă specială din polizaharidă alginată (obținut din niște alge), acestă substanță este impermeabilă pentru celule, însă permite libera circulație a substanțelor nutritive necesare supraviețuirii celulelor porcine secretoare de insulină precum și pentru insulina secretată de ele pentru organismul recipient. Metoda nu necesită administrarea substanțelor imuno-supresoare și oferă posibilitatea micșorării considerabile a dozelor de insulină fără efecte secundare considerabile.

Se vede că după ce experiențele pe ruși se vor încheia, metoda dată va fi implementată și în țările unde trăiesc oameni de categorie superioară; Israel, USA, Canada, UK…

La prima vedere parcă totul este bine și frumos , e vorba de o nouă victorie a omenirii … dar apar câteva întrebări răspunsul la care ar fi bine să-l căutăm:

1. De ce metoda nu a fost înregistrată din start într-o țară de tipul Australia , USA , Israel … ci în Rusia?

O să-mi permit (în glumă) să cred ca cei de la Living Cell Technologies au convingerea că celulele porcine o să se adapteze mai bine în organismele rușilor?

2. Ce facem cu milioanele de musulmani diabetici , care nici nu mănâncă carnea de porc, nu mai zic să–și transplanteze țesuturi vii de porc?

3. Costul metodei va fi unul foarte ridicat, ce facem cu cei care nu-și permit? Nu ajungem la faza “ Ai bani – nu ai diabet, nu ai bani – ai diabet “?

4. De ce nu se fac investiții în cercetarea unor metode ieftine de combatere a cauzelor apariției și tratării diabetului, fără a transforma bolnavul în “client dependent” de preparate sau transplante.

5. Poate mult mai eficient din punct de vedere al cheltuielilor pe care le suportă Statul în luptă cu diabetul ar fi luarea unor măsuri în privința alimentelor care sunt vândute cetățenilor, biscuiți, torte, ciocolată, bombonele, băuturi răcoritoare care au un impact decisiv în declanșarea diabetului, decât achiziționarea în consecință a tone de insulină din buget sau în viitor mii de intervenții anual? Oare banii din impozitarea mărfurilor mai sus numite compensează daunele produse?

6. Este de înțeles cazul când Statul achită tratamentul persoanelor cu patologia înnăscută sau dobândită în anumite circumstanțe, dar de ce să-i punem pe acești oameni pe același cântar cu cei care duc o viață de porc, adică știu doar de treuca cu “bunișor” și mișcarea până la televizor?

7. Oare acestă metodă de tratament nu este similară cu rezolvarea surplusului de greutate prin mijloace chirurgicale?

P.S. După ce oamenilor li s-a implantat un mod de gândire porcesc, de ce să nu li se implanteze și celule pancreatice porcești?

P.P.S. Pană găsiți răspuns la întrebări, vizionați o poveste hazlie cu soarta porcului: http://www.youtube.com/watch?v=7q3zQIDfryE

Autor: Ion Tcaci