Subversiunea ideologică

Într-un interviu american realizat în 1985 cu un fost agent KGB de elită – Iurii Bezmenov, el dezvăluie cei 4 paşi necesari pentru a schimba gîndirea şi comportamentul unei întregi naţiuni. Iurii Bezmenov a fost fără îndoială un expert în domeniul propagandei sovietice, dezinformării şi acţiunii în masă. Fiind dezgustat de sistemul şi regimul sovietic a evadat în SUA în 1970.

Mai jos veţi vedea discursul lui:

„Subversiunea Ideologică este un proces legal, deschis care îl poţi vedea cu proprii tăi ochi. Nu este nici un mister şi nu are nimic a face cu spionajul. Ştiu că întrunirea inteligentelor spionajului pare mai romantică. Probabil de aceea producătorii voştri de la Hollywood sunt atît de înnebuniți de filmele de gen James Bond. Dar în realitate accentul principal al KGB-ului nu este deloc în domeniul inteligenţei. După părerea mea şi conform părerilor multor dezertori de calibrul meu numai 15% din timpul, banii şi forţa de muncă se cheltuie cu spionajul ca atare. Restul de 85 % este un proces lent pe care noi îl numim subversiune ideologică, măsuri active sau război psihologic.

Esenţa acestui război psihologic este să schimbi percepţia realităţii fiecărui cetăţean cum că în ciuda abundenţei informaţiilor nimeni nu este capabil să ajungă la concluzii înţelepte despre cum să se apere pe ei înşişi, familiile lor, comunitatea lor şi ţara lor. Este un mare proces de spălare a creierului ce derulează foarte lent şi este împărţit în 4 etape de bază:

1.Demoralizarea. Pentru a demoraliza o naţiune este nevoie de 25-30 de ani. Acesta este numărul necesar de ani pentru a educa cîteva generații de studenţi în ţara inamicului tău expus la ideologia duşmanului său. Cu alte cuvinte ideologia marxist-leninistă este pompată în creierele moi ale studenţilor, fără a concura sau contrabalansa cu valorile de bază, cu patriotismul. Demoralizarea atinge cote maxime, în care nu au sperat nici experţii subversiunii ideologice. În cea mai mare parte procesul este desfăşurat de cetăţeni asupra cetăţenilor, mulţumită lipsei de standarde morale. Accesul la informaţie adevărată nu mai contează în zilele noastre. O persoană care este demoralizată nu este capabilă să evalueze informaţia adevărată. Faptele reale nu-i spun nimic, chiar dacă l-aş umple de informaţie, de dovezi adevărate, de documente şi fotografii. Chiar dacă l-aş lua cu forţa şi l-aş duce în Uniunea Sovietică şi i-aş arăta lagărele de concentrare, el ar refuza să creadă pînă cînd nu va primi un şut în fund. Cînd bocancii militari vor zdrobi atunci el se va trezi. Dar nu înainte. Aceasta este tragedia demoralizării.

2.Destabilizarea. De data aceasta subminatorului nu îi pasă cum vezi tu consumul. Dacă manînci fast-food şi devii moale şi gras, nu mai contează. Destabilizarea durează între 2 şi 5 ani. De data aceasta ce contează sunt lucrurile esenţiale: Economia, Relaţiile Externe şi Sistemul de Apărare.

3. Criza. Poate dura pînă la 6 săptămîni pentru aducerea unei ţări, în pragul crizei.

4. Normalizarea. Această etapă vine după criză, cu schimbarea violentă a structurii puterii şi economiei şi poate dura nedefinit. Normalizarea este o expresie cinică împrumutată din propaganda sovietică, cînd tancurile sovietice au intrat în Cehoslovacia în 1968, iar tovarăşul Brejnev a spus „Acum situaţia cu fraţii din Cehoslovacia este normalizată”. Acest lucru se va întîmpla în orice ţară, dacă veţi permite tuturor nerozilor să aducă ţara în criză, să le promită oamenilor tot felul de bunătăţi şi paradisul pe pămînt, să destabilizeze economia şi să instaureze un Guvern de tip „Big Brother” care vor promite multe lucruri fără să conteze dacă promisiunile sunt îndeplinite sau nu.

De exemplu, stîngiştii voştri din SUA, toţi aceşti profesori şi apărători ai drepturilor civile sunt instrumente de subversiune ideologică pentru  a destabiliza naţiunea. Cînd scopul este atins, nu mai este nevoie de ei deoarece ştiu prea multe. Deseori sunt aliniaţi la perete şi împuşcaţi. Aşa s-a întîmplat în Nicaragua, Grenada, Afganistan, Bangladesh.”

Nu încape îndoiala că aceasta metodă de subversiune ideologică, a fost preluată de la KGB şi este pusă în funcţie de structurile euro-americane. Dacă să tangenţiem cele spuse la Republica Moldova observăm că generaţiile de elevi şi studenți sunt educate în spiritul democraţiei, toleranţei iar valorile autentice româneşti sunt marginalizate. Economia e la pămînt, relaţiile externe au un singur vector numit „Integrare Europeană ” iar sistem de apărare nu avem. De ceva timp ne aflăm în criză politică şi se pregăteşte trecerea la următoarea etapă…

Autor: Vlad Panfilii