Terorismul islamist – cauzele apariţiei unui nou timp de război. (Partea I)

Trecerea de la o perioadă istorică la alta a reprezentat o modificare a structurilor ierarhice, politice, economice, ideologice. Fiecare etapă istorică a constituit o nouă provocare pentru întreaga omenire. De la migraţiile triburilor barbare, cruciade, revoluţii şi războaie mondiale pînă la noi probleme de ordin global care astăzi la ordinea de zi (boli incurabile, sărăcie, schimbarea climei, terorismul. Efortul comun depus astăzi de către naţiuni este îndreptat spre a eradica şi desfiinţa pericolele ce pun în prezent securitate şi pacea mondială, progresul se lasă însă aşteptat. În conjuctura internaţională care se prefigurează interesele şi bunăstarea unuia în defavoarea altuia domină iar relaţiile internaţionale devin din ce în ce mai încordate din cauza luptei pentru pieţe de desfacere, capital, resurse energetic etc. În acest sens deschiderea spre un dialog comun, diplomatic devine o preoblemă pentru marii actori, iar de pe seama dezechilibrului dintre strucurile internaţinale au de cîştigat promotorii instabilităţii, haosului, fricii.

Problema terorismului  este discutată actualmente la nivel înalt în cele mai cunoscute organizaţii internaţionale la care se propun noi abordări, concepţii, căi şi soluţii de combatere a acestui flagel. Toate într-un final au un rezultat negativ, drept răspuns la măsurile ineficiente de luptă cu terorismul, acesta doar creşte în intensitate şi devine practice impenetrabil, imun politicilor internaţionale. Se propun noi procedee şi căi de luptă anti-teroristă, dar nu se pun în discuţii cauzele apariţiei acestui fenomen care ia amploare  şi devine de neoprit. În marea majoritatea cazurilor se ocoleşte sau se evită a discuta pe problema terorismului pornind de la obărşia, izvorul şi motivele care au generat extinderea centrelor, grupărilor şi organizaţiilor teroriste. Un incendiu poate fi stins doar dacă identifici şi lichidezi focarul ce generează şi extinde puterea focului, aceeaşi metodă, trebuie aplicată terorismului,  Anume acest compartiment îl voi desfăşura în continuare, cauzele şi motivele terorismului islamist.

În esenţă termenul de terorism are înterpretare general fiindcă conţine componente multiple care se subînţeleg în definiţie. Conceptul de terrorism vine de pe filiera latină ,,terror,, – însemnînd violenţă fizică, spaimă,teroare provocată deliberat prin acte de violenţă public, folosirea cu intenţie a unor mijloace capabile să ducă la un pericol comun. Conform dicţionarului  explicativ limbii române termenul derivă din cuvîntul francez, terorisme,, şi îl explică prin totalitaatea actelor de violenţă comise de un grup sau de un regim reacţionar. Nu vom da alte definiţii ale terosmului, ci vom trece la subiectul de bază şi anume terorismulului islamist.

Acest nou tip de război politico- religios prinde teren în lume şi se amplifică datorită acutizării contradicţiilor dintre Occident-SUA vs Orient-islam. Între cele două civilizaţii se duce o luptă ideologică de subordonare a celui mai puternic în defavoarea celui slab. Terorismul oriental are la bază factorul ideologic-religios. Religia a devenit pentru islamişti elementul vital care se clădeşte pe exarbetarea rolului micului Djihad. Cartea sfîntă a islamului menţioneză Djihadul ca fiind un război desfăşurat în condiţiile unei situaţii limite, atunci cînd comunitatea credincioşilor este pusă în pericol de un atac armat al păgînilor. În ochii fundamentaliştilor această agresiune este dată de tendinţele de globalizare a modelului cultural occidental.. Fundamentul Islamic în acceptitate reprezintă o filosofie, o credinţă şi se bazează pe un sistem selective de valori. Selectarea acestora este însă o trecere la limită şi se realizează nu doar prin ,,decuparea,, unor valori dintre alte valori, ci prin afirmarea exclusivă a celora selectate şi negarea violent a celor neselectate. În Coran găsim verseturi în care se propagă violenţa şi om-uciderea(ucideţi-i pe închinătorii la idoli oriunde îi veţi afla, capturaţi-i, încercuiţi-i, puneţi-le capcane, Dacă se căiesc însă, dacă îşi săvârşesc rugăciunea, dacă dau milostenie, daţi-le drumul. Dumnezeu este Iertător, Milostiv. (Sura 9:5)sau alt pasaj dacă întorc însă spatele, prindeţi-i şi omorâţi-i oriunde îi veţi afla. Nu vă luaţi nici oblăduitor, nici ajutor dintre ei, (Sura4:89).  Fundamentul religios are ca expresie direct terorismul Islamic şi este menit să aducă islamul, prin orice mijloc la  conducerea planetei, deoarece numai această religie- se crede- este adevărată şi importantă, numai ea are o misiune mesianică. El vizează lumea întreagă,, dar mai ales civilizaţia occidentală, cu leagănul ei European şi configuraţia ei acutală de influienţă americană. Radicalismul islamist la prima vedere ar avea o istorie de cîteva decenii, în realitate însă rădăcinile conflictului dintre civilizaţii a fost cunoscut şi în epocile îndepărtate. În antichitate  cît şi evul mediu asasinatul a fost o formă de violenţă cea mai apropiată de terorismul modern, teroarea fiind un instrument al politicii folosit ori de cite ori acesta era potrivit pentru atingerea obiectivelor divin, fiind astfel justificată vărsarea de sînge. Atacurile teroriste au persistat şi în epocile următoare fiecare avînd specific aparte, fiind comise din considerente religioase, economice, politice. Factorul religioas în lumea islamică a rămas însă unul predominant iar în secolul XX el sa accentuat şi devenit unul extremist. Natura acestor acţiuni soldate adesea cu victime are la temelie mai multe cauze care rezultă din specificul zonei locuite de arabi, dominaţia seculară a străinilor, obţinerea independenţei şi acutizarea contradicţiilor locale dintre state, precum şi acutizarea conflictelor dintre fostele colonii astăzi independente şi metropole- astăzi puteri economice care încearcă din nouă să se infiltreze în aceste zone geografice. Extinderea fenomenului terorismului religios îl găsim şi în ofensiva culturii, valorilor, modelului de viaţă occidental, american asupra credinţei islamice tradiţionale. Fenomenul terorismului fundamentalist a o fost o reacţie împotriva orînduirii internaţionale instituite de către statele puternice economic şi militar. După cel de-al Doilea Război Mondial, apariţia şi generalizarea terorismului au fost determinate de cauze naţionale, politice, sociale, religioase sau ideologice. În 1948 proclamarea statului Israel a creat o nouă zonă fierbinte de conflicte dintre arabi şi palestiniei. Apariţia unui nou stat într-o lume dominată de arabi a generat o luptă anti-evreiască (războaiele din 1948, 1956,1967,1973,1982) precum şi printr-un continuu jihad aplicînd metoda terorismului. Jihadul pornit de terorişti are două componente: 1) realizarea şi menirea cu orice preţ a unităţii etno-culturale a lumii islamice,  în acest sens principalele acţiuni fiind îndreptate împotriva  ,,liderilor arabi corupţi” şi pentru impunerea regulilor, legilor şi obiceiurilor islamice. 2) organizarea şi desfăşfăşurarea unor ample acţiuni împotriva Israelului şi Statelor Unite ale Americii ţări pe care fundamentalismul islamic le consideră răspunzătoare pentru situaţia statelor arabe. Israelul şi SUA necredincioase în viziunea islamiştilor reprezintă principalii duşmani ai lumii musulmane, care ocupă pămînturile sfinte ale religiei islamice, americanii avînd şi prezenţă militară în Orient ceea ce complică şi mai mult lucrurile. Actualmente statele arabe încearcă se se opună unui nou tip de colonialism.. În istorie ei deja au dus lupta contra imperiilor vremii Portugalia, Spania, Olanda şi mai apoi Franţa şi Anglia care au ocupat teritoriile  imense cuprinzînd şi spţiul Orientului Mijlociu. Jaful şi spolierea coloniilor au avut ca efecte dezvoltarea puternică a industriei, comerţului, şi armatei în metropole, dar şi lupta dintre imperii pentru extinderea dominaţiei şu hegemoniei în diferite zone geografice.. Odată cu apariţia corporaţiilor comerciale şi turistice, precursoare neocolonialismului economic contemporan, în colonii aveau să apară şi să se dezvolte o rezistenţă tot mai activă a celor asupriţi şi să se afirme tot mai puternic mişcările de eliberare naţioanală şi socială.În perioada  Războiului Rece, terorismul Islamic a devenit unul din fundamentul de bază al existenţei şi nesupunerii, reacţiei contra imixtiunii externe. În aceeaşi perioadă mişcările fundamentalist s-au  transformat în partide politice din care s-au desprins fracţiunile armate. Liderii islamici au chemat popoarele să se opună mai întîii Uniunii Sovetice  (invazia sovetică din Afganistan 1979) pentru ca mai apoi să facă un apel la islam pentru porni un război sfînt contra colonialismului vestic. Forţele islamiste realizează acţiunele date în numele religiei, care reprezintă soluţia tuturor problemelor de la politică pînă la viaţa particulară. Revoluţia islamică din Iran a încurajat  tot mai mult mişcările islamice, acţiunile acestora fiind îndreptate împotriva atît oficialităţilor, cît şi a aoamenilor simpli care se opun  ideii unui stat Islamic. Conflictul dintre Islam şi lumea Occidentală este o problemă care sa acutizat în ultimul secol datorită mai multor factori: sporirea numărului populaţiei musulmane ce a generat un număr mare de şomeri şi tineri disponibilizaţi care au devenit recruţi ai cauzei islamiste. Resurecţia islamului a consolidate încrederea musulmanilor în caracterul distinct şi valoarea civilizaţiei proprii, în comparaţie cu civilizaţia occidentală. Eforturile simultane ale vestului de universalizare a valorilor şi instituţiilor sale şi de a intervene în conflictele din lumea musulmană, a generat resentimente printre musulmani.Acest resentiment a crescut odată cu prăbuşirea lagărului comunist, duşmanului comun al islamului şi capitalismului( exemplul reţelei Al-Quaeda).Deschiderea frontierelor a dus la intercţiunea şi amestecul dintre vestici şi musulmani,în acelaşi rind au excerbat diferenţele şi au sporit intoleranţa dintre civilizaţia musulmană şi creştină. Actualmente se duce o luptă ideologică dintre civilizaţia Orientului şi cea a Occidentului. Această ,,ciocnire a civilizaţiilor” a fost inevitabilă. Renumitul geopolitician, sociolog, politician Samuel Huntington indică în opera sa ,,The Clash of Civilizations”că : ,,dacă va fi un război, în viitor, acesta va fi între civilizaţii sau între zone civilizaţionale, pentru că acestea se identifică din ce în ce mai mult, se separă din ce în ce mai mult, şi din această cauză, între ele va izbucni inevitabil un conflict.