Turcia neo-otomană – un partener strategic al Republicii Moldova?

În anul 2014, în Turcia urmează să aibă loc schimbări politice majore – în urma unei reforme constituţionale, ţara urmează să treacă la un regim prezidenţial. Tot în acel an urmează să aibă loc alegerile pentru funcţia de şef al statului, în cadrul cărora Erdogan se află în topul preferinţelor. Stânga politică şi liberalii, care au participat activ la manifestaţiile violente de stradă din anul 2013, au temeri că începând cu anul 2014, Turcia ar putea urma calea autoritarismului. Depăşirea cu succes a situaţiei socio-politice complicate din acest an nu face decât să ofere capital politic în plus pentru consolidarea unui regim al „verticalei politice”.

În politica sa externă, Turcia a promovat şi promovează activ interesele Iranului în cadrul NATO, dar şi duce o politică activă de susţinere a mişcărilor filo-turcice în lumea arabă. În mediul analitic şi presa internaţională, noua politică externă a Turciei deja a primit eticheta de „neootomanism”, formula pe care diplomaţia turcă respinge categoric.

Ambiţiile expansioniste clasei politice de la Ankara sunt destul de mari. La nivel înalt, Turcia îşi anunţă deja pretenţiile asupra teritoriilor care au aparţinut cândva Imperiului Otoman. Spre exemplu, Focus News Agency scrie despre reacţiile Greciei la declaraţiile lui Erdogan, care afirmă că provincia Tracia, o parte a Macedoniei şi a Bulgariei, Bosnia şi Herţegovina „sunt teritorii turceşti”[1]. Chiar dacă înţelegem prea bine că astfel de afirmaţii nu pot fi luate deplin serios, fiind mai mult de „uz intern” (exact ca şi în cazul declaraţiilor „unioniste” ale lui Băsescu), direcţia ideologică legată de extinderea „spaţiului vital” al Turciei devine destul de clară.

Din fericire, ţara noastră nu intră în categoria „pământurilor turceşti”, însă în calitate de ţară în bazinul Mării Negre, cu o minoritate turcofonă în regiunea de sud, teritoriul nostru reprezintă un interes economic şi geopolitic pentru politica externă turcă, mai ales în contextul în care moldovenii sunt în căutarea de surse energetice alternative.

Nu este secret pentru nimeni că în Republica Moldova, Turcia duce o politică activă de susţinere a minorităţii găgăuze, ceea ce, deocamdată, ar avantaja Chişinăul, iar în Ucraina de susţinere a tătarilor din Crimea. În acest fel, Ankara ar crea o contrabalansă la influenţa factorului rusesc în zonă.

În cadrul vizitei lui Erdogan, Republica Moldova şi Turcia ar urma să semneze acordul de liber schimb. De asemenea, partea turcă intenţionează să investească în proiecte energetice din Republica Moldova.

Nu este de ignorat faptul că vizita premierului turc, care trebuia să aibă loc în luna mai a anului 2013, a fost amânată din cauza crizei politice de la Chişinău, ceea ce ar însemna că vizita care urmează să aibă loc, prea importantă pentru a fi organizată în contextul unor neînţelegeri politice interne.